Prin Ierihon, prin cetate,
Trecea Isus înconjurat
De mulțimi și de noroade;
De cei ce i-a vindecat
Și i-a izbăvit de moarte...

Un om mic de înălțime,
Dar mai mare peste vameși,
Se-nghesuia prin mulțime
Să vadă-acele priveliști
Ce puneau lumea-n uimire...

Și dorea nespus să-L vadă
Pe Isus din Nazaret,
Despre Care lumea toată
Vorbea că E un Profet
Venit ca să-i izbăvească...

Auzea cum toți conclud
Că pe unde trece Isus
Orbii văd, surzii aud,
Ologii-aleargă, sar în sus,
Și-orice duhuri rele fug...

Frustrat tare de mulțime
Și-ntristat era Zacheu,
Căci era mare rușine
Să fii vameș tu, evreu!
Nimeni nu se-oprea cu tine!

O, avea multe pe pământ:
Bogății, poziție, faimă...
Dar în suflet era frânt
Căci vedea că se destramă
Toate-n pulbere și-n vânt...

Își dorea să-L aibă-odată
Pe Isus în casa sa...
Dar mulțimea adunată
Ce-ar spune de l-ar vedea
Cum 'naintea Lui se pleacă?!

S-a urcat în dud, să poată
Măcar Fața să-I zărească!
Însă Domnul niciodată
Nu trece făr' să Se-oprească
Lângă-acela care-L caută!

Îl frământau multe, poate,
Când privirea Domnului
În loc să treacă mai departe
S-a fixat în ochii lui
Și l-a cercetat de-aproape...

Se gândea cum el, Zacheu
Care-i fiu al lui Avraam
S-a lipsit de Dumnezeu
Și fără drept în Canaan
E doar un fel de derbedeu!

O, multe l-or fi cercetat
Și-adânc ființa-i răscoleau,
Multe-n gând l-or fi mustrat
Și inima i-o zdrobeau...
Dar Domnul, nu l-a condamnat!

El știa tot ce-l frământă,
Tot ce-l roade și-l dorea
Și privirea Lui preasfântă
Inima i-o încălzea
Și-ntărea făptura-i frântă...

Zacheu n-a lăsat să treacă
Șansa izbăvirii lui
Ci-a decis să se căiască
Înaintea Domnului
Fără să mai șovăiască!

A plecat cu Domnu-acasă
Pocăit, sincer, smerit...
Și-n timp ce stăteau la masă
Zis-a Domnului iubit:
''Jumătate, Doamne, iată,

Din avere-am cântărit
La săracii din popor...
Și unde-am năpăstuit
Chiar de nu-mi va fi ușor
Întorc totul împătrit''!

Isus l-a binecuvântat
Pe el și toată casa lui,
Mântuiți i-a proclamat
Și cu fiii sfinți ai cerului
Parte veșnică le-a dat.

Căci pentru asta a venit,
Rupt din slava Tatălui,
Ca orice om nenorocit
Și mort în păcatul lui,
Să fie pe veci izbăvit...
........................................
Pe cărarea vieții tale
Trece Domnu Isus acum;
El știe a ta frământare
Și nu va trece oricum...
Ai s-asculți a Lui chemare?!

Zacheu, pierdut ca și tine
L+a ascultat și s-a căit
Și-a primit un mare nume:
Prin credință-a devenit
Un fiul al lui Avraam, iubit!
..........................................
Nu-i destul să te așezi
Pe unde va trece Domnul
Mulțumindu-te să vezi
Cum vindecă El poporul...
Ci personal în El să crezi!

Nu-i destul să vezi Mărirea
Și Puterea Domnului...
Ci să-I dovedești iubirea
Și pe veci în mâna Lui
Să-ți pui viața și familia!

Nu-i destul să vezi cum morții,
Cu cei vii, deopotrivă,
Sunt răpiți la cer, cu toții
Dacă tu în acea clipă
Ești tot cu vameșii și hoții!
...........................................
Este-o nespusă favoare
Ce ne-a făcut-o Dumnezeu
Și un Har nespus de mare,
Prin care-acum tu și eu
Auzim a Lui chemare...

Dar nu-i destul să auzim!
Ci coborând grabnic din dud,
Smeriți, să ne pocăim...
Și apoi, prin Duhul Sfânt
O viață nouă să trăim!

Zaragoza 10-16 Apr. 2011
de Ioan Hapca (Ionică)